Limbi:

Acest site este creat folosind datele Wikimapia. Wikimapia este un proiect de hărţi, deschis, colaborativ, cu contribuţia unor voluntari din întreaga lume. Acesta conţine informaţii despre 32402936 şi evidenţa acestora Află mai multe despre Wikimapia şi ghiduri de oraş.

Bucureşti - comentarii recente:

  • Proprietate privata, Dan (vizitator) a scris acum 3 ani:
    Nu au voie sa restrictioneze circulatia pe mail pentru ca e spatiul de siguranta. Oricum nu stiu cum s-au imporprietarit astia aici in spatiul verde.
  • Ram. Baneasa, milea a scris acum 3 ani:
    În urmă cu 100 ani de aici se ramifica linia care trecea prin Gara Bolintineanu (mai târziu Gara Herăstrău) din zona industrială Pipera, traversa Bd. Lacul Tei pe lângă Parcul Tonola (sau Parcul Circului acum, pe atunci acolo era o fabrică de cărămidă cu numele Tonola), traversa inters. Lizeanu cu Maica Domnului, trecea printre cimitirul Pătrunjel (Colentina sau Reînvierea) și Moara lui Asan, iar apoi ajungea la Gara de Est (Obor). De acolo, în afara liniei spre gara Pantelimon, unde se racorda din nou la linia de Constanța, mai exista o linie care trecea peste Șos. Pantelimon, traversa terenul pe care a fost Într. Electroaparataj, apoi Bd. Chișinău (fost Str. Socului), trecea pe lângă Moara Vergului (Fabrica de pâine Titan, mai târziu, astăzi nu mai există) și ajungea la fosta haltă 23 August, gara Titan Sud de astăzi. Mai departe linia există și acum, trece prin gara Cățelu și se continuă până la Oltenița.
  • Complexul Expoziţional Romexpo (1960- 1963), milea a scris acum 3 ani:
    Construit pe terenul fostului Hipodrom mare (sau „Hipodromul de la șosea”), care se întindea și pe locul ocupat acum de Casa Presei.
  • Strada Puţul lui Craciun, milea a scris acum 3 ani:
    Linie tramvai - sensul dinspre Bd. Expoziției spre Bd. Ion Mihalache.
  • Crucea Mileniului, milea a scris acum 3 ani:
    Bucureștenii mai hâtri l-au numit „NASTURELE”. Inițial a fost amplasat în Piața Aviatorilor, redenumită „Piața Charles de Gaulle”.
  • Zona Bianca, Sector cadastral-cadastru (vizitator) a scris acum 3 ani:
    Suprafara de 12000 metri patrati
  • Zona Bianca, Sector cadastral-cadastru (vizitator) a scris acum 3 ani:
    Are o suprafata de 12000 m patrati
  • Puţ - depozit subteran de plutoniu, milea a scris acum 3 ani:
    SC Prospectiuni SA înainte de 1990 se numea „Într. de Prospecțiuni Geologice și Geofizice București (IPGG) și era, bineînțeles, firmă de stat și încă una de interes strategic, aflată sub controlul direct al Securității. Activitatea acesteia era suprafegheată de col. de securitate Virgil Bercaru, cu sprijinul geologului Gelu Voican Voiculescu, aceeași persoană cu politicianul care în decembrie 1989 a participat la „furtul” revoltei populare anticomuniste, „ticluirea” diversiunii cu teroriștii angajați de Ceaușescu, procesul și executarea soților Ceaușescu, dar a fost și cioclul acestora, el ocupându-se cu înmormântarea lor. Însă în anul 2000 aceasta firmă a fost dăruită controversatului om de afaceri Ovidiu Tender, care a distrus-o pentru alte interese personale, toate secțiile exterioare ale acesteia (din Buzău, Leordeni - Argeș, Șofronea - Arad), ca și aceasta, fiind vândute, iar o parte din dotare a ajuns în Senegal, unde Tender a fost numit de șeful statului acela „prospectorul oficial al Senegalului”.
  • Complex comercial IDM, milea a scris acum 3 ani:
    Până în 1990, înainte de invazia centrelor comerciale, în această hală a funcționat secția turnătorie a fostei uzine Semănătoarea.
  • Hipermarket Carrefour Orhideea (2003), milea a scris acum 3 ani:
    Înainte de construirea acestui complex comercial pe acest loc a fost rampa de descărcare a vagoanelor cu combustibil (păcură) pentru termocentrala Grozăvești. Rampa era legată de rezervoarele din incinta termocentralei prin conducte care traversau Dâmbovița chiar pe podețul fostei căi ferate.
  • Calea Apeductului, milea a scris acum 3 ani:
    Numele străzii provine de la faptul că în lungul acesteia este aducțiunea de apă potabilă dintre stația Roșu și rezervorul subteran Cotroceni, cel mai mare din București.
  • Parcul "Crangasi" (1985), milea a scris acum 3 ani:
    Parcul a fost înființat în urma demolării în 1984 - 1985 a cartierului Ciurel, locuit preponderent de etnici rromi lăutari.
  • Dâmboviţa Center, milea a scris acum 3 ani:
    Înainte de perioada comunistă aici a fost „hipodromul mic”, folosit inițial ca teren de echitație, anexă a Grajdurilor Regale situate vis-a-vis (actualul sediu al UNEFS), iar după 1948 a fost hipodromul clubului Steaua, al armatei române. A fost desființat în anul 1986, când s-a început construirea clădirii monumentale de pe strada Știrbei Vodă care urma să adăpostească „Muzeul Național”, o instituție care se dorea să unească toate muzeele de istorie din București, în centrul atenției stând acela de istorie a PCR.
  • Casa Christo Gheorghief / Hanul Polonez (1867), ciuciu a scris acum 3 ani:
    În prezent abandonată și în ruină.
  • Imobil istoric, ciuciu a scris acum 3 ani:
    Demolată în 2021.
  • clădire abandonată, ciuciu a scris acum 3 ani:
    Fosta Centrală a Industriei Cimentului. Demolată în 2021, după abandonare și distrugerea de către oamenii străzii.
  • Blocul Societatea „Astra Română“, aurelturbatu a scris acum 3 ani:
    gresit, descrierea e pentru cladirea de vis-a-vis
  • Palatul Societatea "Astra Română" (1924) si Directia Regionala de Statistica Bucuresti, aurelturbatu a scris acum 3 ani:
    Societatea Petroliferă Astra-Română își construia în anii 1923-24 în ceea ce se contura ca Piața C.A. Rosetti un impunător sediu de birouri semnat de Paul SMĂRĂNDESCU. Clădirea este compusă în plan din două aripi, una în lungul Bulevardului Carol I și una în lungul BUlevardului Hristo Botev (atunci Domniței), racordate de un turn (ca proporții, pentru că regimul de înălțime al acestui corp era identic cu cel al aripilor laterale). Turnul se adresează pieței, iar, deși nu găzduiește nici un acces, orice fel de privire de ansamblu s-ar arunca asupra acestei clădiri ar găsi acest turn în centru. Decorația subtilă povestește atât despre Neoromânescul atât de apropiat lui Paul SMĂRĂNDESCU, cât și despre o arhitectură nouă a ferestrelor mari, a deschiderilor ample și a funcționalității spațiului. Funia în torsadă așezată lângă ferestre cu deschideri mai mari de trei metri, ocnițele folosite ca parapet în fața unor uși de sticlă cu aceleași dimensiuni, toate anunță o dorință de modernizare a arhitecturii sau, poate chiar de adaptare a influențelor tradiționale la noul spirit. Societatea Petroliferă Astra-Română builds in 1923-24 in what was becoming Piața C.A. Rosetti an imposing office building signed by Paul SMĂRĂNDESCU. The building is composed of two wings along the avenues Carol I and Hristo Botev (back then called Domniței), connected by a corner tower (proportion-wise, because the height of this part of the building is identical to the height of the side wings). The tower faces the square, and, although it doesn’t house any access, any general view of the building would have the tower in the center. The subtle decoration talks about the Neoromanian style so close to Paul SMĂRĂNDESCU’s heart, as well as about an architecture of large windows, of large openings and of space functionality. The woven rope placed next to windows wider than 3 meters, the niches used as parapet in front of large doors, all signal a desire of modernization of the architecture or, maybe even to adapt the traditional influences to the new spirit.
  • Hanul Solacolu (1859), milea a scris acum 3 ani:
    Hanul Solacolu a fost restituit în natură în 2003 către Solacolu Emilia, Solacolu Teodora - Emilia, Solacolu Bucur - Cristian şi Solacolu Ion Şerban în baza Dispoziţiilor Primarului General nr. 981/2003 şi nr. 1192/2003. De atunci a fost lăsat în paragină. Reprezentanții Ministerului Culturii spun că au discutat cu proprietarii, aceștia au fost amendați, dar invocă lipsa banilor pentru salvarea monumentului. Mai mult, când aceștia au vrut să vândă imobilul, Ministerul a declinat dreptul de preemțiune către Primăria Capitalei, instituția și-a exprimat intenția de a cumpăra imobilul, însă proprietarii ar fi crescut prețul și aici s-a produs un blocaj, potrivit sursei citate. Reprezentanții Primăriei Capitalei spun la rândul lor că au amendat proprietarii și au sesizat Ministerul Culturii și Inspectoratul de Stat în Construcții pentru a lua măsuri. În cele din urmă s-a luat decizia ca acesta să fie expropriat pentru reabilitare. Primăria Capitalei își propune să-l transforme în Spațiul Cultural Municipal.
  • La Doi Cocoşi - Restaurant, Club, Chefliul vesel (vizitator) a scris acum 3 ani:
    A fost construit ca han, acum mai bine de 100 de ani, apoi a ajuns restaurant. Actualul proprietar il conduce inca din 1979. Pe vremea comunistilor, si o buna perioada dupa aceea, Doi Cocosi era faimos printre restaurantele cu specific traditional romanesc. Apoi si-a mai pierdut din greutate, si nu pentru ca se mananca mai putin bine la ei, ci pentru ca au venit si altii tare din urma. Cei Doi Cocosi nu au camere de inchiriat, e doar restaurant, cu o sala mai mare in interior si cu o terasa in partea dinspre strada. Cladirea e foarte mare, intinsa, pare sa aiba si un al doilea nivel, la etaj, pe o anumita bucata. Nu pot sa-mi imaginez ce se intampla in restul cladirii, pentru ca partea cu sala si cu terasa e relativ restransa fata suprafata totala. Dar, ma rog, asta conteaza mai putin pentru adeptii bucatariei romanesti traditionale care fac atatia kilometri ca sa ajunga la cei Doi Cocosi. Cladirea e bine intretinuta, si in afara, varuita cu alb si cu ceva ornamente rosii, si in interior. La restaurantul propriu-zis nu se intra pe ceea ce pare sa fie, sau sa fi fost intrarea principala, adica prin mijloc. Se intra printr-o usa laterala, in partea stanga a cladirii, dupa care se merge pe un culoar lung, ingust si intunecos, ca sa ajungi in alt culoar intunecos, care o ia spre dreapta, apoi la stanga si gata! Sala cu mesele pare sa fi fost o curte interioara acoperita complet, insa careia i-au facut un mic aoperis transparent retractabil, care foloseste mai mult ca luminator, incaperea astfel construita neavand niciun fel de geam. E aerisita, totusi, chiar daca nu are geamuri; mesele sunt spatiate, acoperite cu fete de masa albe, impecabile, servete la fel, cele mai mari dintre ele cu flori proaspete. Totul debordeaza de decoruri, arata ca un mare pom de craciun, cum se vede si in poze. Unii mai simandicosi ar putea sa strambe din nas, insa mie imi place, si sunt sigur ca si strainii se dau in vant dupa asa ceva. Si mai spectaculoasa la Doi Cocosi e camara din pivnita si din holurile care duc catre ea. Tot doua, si tot cotite… Sunt cateva milioane de borcane acolo (poate sute de milioane, sau or fi trecut de miliard, deja?), borcanele si ditamai borcane cu muraturi, zacusti, dulceturi si cine mai stie ce se afla in ele, arata chiar ca in cartile de povesti. Si am avut voie sa le fac poze, cred ca se poate surprinde o mica parte din lumea celor Doi Cocosi. Si terasa e frumoasa, mai ales ca ii pun multe muscate rosii. Nu era deschisa inca, insa o stiu din anii trecuti. Mancarea e destul de buna la Doi Cocosi. Meniu romanesc traditional, destul de lung, cu toate cele cunoscute, nimic nou sau surprinzator. Multe par sa fie facute la ei in bucatarie. Se straduiesc sa le prezinte frumos, ceea ce le si reuseste, in mare masura. Si serviciul a fost bun la Doi Cocosi, cu fiul patronului omniprezent in sala, el ne-a primit, ne-a facut recomandari, ne-a dat explicatii, a adus si mancarea si a luat si farfuriile, cand s-a nimerit sa fie in apropiere si era cazul sa fie luate; atent la fiecare detaliu si la fiecare client, bine-dispus si in forma. Ceilalti chelneri nu aveau reflexele lui de antreprenor si de client service, evident. Daca le-ar fi avut, ar fi avut si ei restaurantul lor pana acum, poate unul mic, Un Cocos, de pilda, insa al lor. Insa asa trebuie sa lucreze pentru fiul patronului, al carui tata conduce cei Doi Cocosi din 1979… Preturile sunt relativ mici la Doi Cocosi, daca le masuram cu cele de la restaurantele romanesti din centru. Poti manca bine si cu 50 de lei, daca iti pui in minte sa faci economie, insa daca tot bati atata drum pana acolo sigur iei mai multe. Doi Cocosi a fost si ramane unul dintre restaurantele cu specific traditional romanesc importante ale Bucurestiului, cu mancare cinstita, cu preturi bune si cu imaginea de lucru bine facut, cu pasiune si cu dedicatie. Merita, cu siguranta, drumul lung pana acolo, mai ales in weekend, cand se poate ajunge si intr-un sfert de ceas din centru.